Dragă cititorule,

Doar ce m-am întors din tabăra de muzică de cameră pe care am avut-o alături de studenții mei.

Am visat la asta încă din studenție și, de șapte ani, de când sunt profesor la Academie, în sfârșit am avut șansa de a aduce visul în realitate.

A fost încă o dovadă că, atunci când ceri ajutorul și accepți că nu poți să faci lucrurile de unul singur, lucrurile se așază și își urmează cursul lor natural către înfăptuire.

Am petrecut împreună câteva zile, respirând aerul de munte și ascultând sunetul naturii. Am creat un spațiu de conectare și apropiere prin activitățile muzicale pe care le-am desfășurat împreună, dar și prin cele contemplative.

Discuțiile profunde pe care le-am avut la ceas de seară, într-un cadru de conversații autentice și vulnerabile, ne-au oferit șansa de a mai descoperi o frântură din universul ce se ascunde în interiorul nostru.

Știu, niciunul dintre aceste lucruri nu te interesează în mod direct pe tine, dar imediat ajungem și la partea aceea ☺️

Am vorbit, pe lângă subiecte ce țin de viața noastră personală (pentru că de cele mai multe ori în artă foarte greu se separă cele două), și despre ce înseamnă talent, performanță artistică, comparații, evaluare, perfecțiune, planuri, proces, rezultat etc. Sunt lucruri pe care le-am dezbătut aici pe larg, în diferite articole pe care le-am scris deja pe blog.

Și, datorită faptului că unul dintre principalele obiective ale acestui blog este de a aduce cât mai multă claritate, în acest articol vreau să fac lucrurile și mai clare în ceea ce privește performanța artistică.

Ce înseamnă de fapt, să atingi performanța și ce faci concret pentru a ajunge acolo?

Din ce se construiește performanța?

Totul pornește de la ceea ce lumea numește talent.

Eu cred că talentul este în primul rând, o înșiruire de aptitudini cu care te naști. Auz, voce, simț ritmic și muzical. Acestea îți pot oferi un start mai avansat, dar nu îți garantează performanța. Iar multe dintre ele se pot dezvolta ulterior.

Apoi intervine învățarea de abilități exterioare: cântatul la instrument, dirijatul, cântatul cu vocea, compusul, ingineria de sunet etc.

De multe ori facem confuzie între talent, adică aptitudine, înzestrare, și abilitate. Iar o abilitate, ca să poți să o aduci la nivel de artă, are nevoie de următoarele ingrediente:

• Un mediu care să-ți ofere mijloacele necesare. Să fii înconjurat de muzică de când ești mic, să începi să cânți la un instrument încă din copilărie, să fii expus constant la un mediu muzical destul de performant. Dar nu doar în copilărie ci și la maturitate.
• Pasiune. O pasiune care să te ducă către o disciplină pe care să o simți firească. Un foc interior care să te facă să revii la proces, chiar și atunci când nu ai chef, ești obosit sau lucrurile devin dificile. O dorință care să te facă să te îndrăgostești atât de tare de proces, încât să nu te mai intereseze doar rezultatul.
• Maeștri de la care să reușești să integrezi experiența acumulată într-o viață.
• Timp. Mult timp. Măiestria unei abilități artistice necesită mult timp și răbdare.
• Practică. Pentru că toate cele de mai sus trebuie să se transforme în acțiune: în studiu, repetiții, încercări, greșeli și reveniri.
• Claritate și capacitate de concentrare pe un singur lucru pentru o perioadă mai lungă de timp.
• Creșterea rezilienței la disconfortul eșecului, prin expunerea la situații cât mai inconfortabile.

După ce ai reușit să-ți însușești bine abilitatea de a cânta la instrument, ai nevoie de o dezvoltare amplă a inteligenței emoționale, precum și de o psihologie a performanței sănătoasă, adică un mindset potrivit.

Apoi vine și partea de a ieși în lume. Să știe oamenii cine ești, ce faci și ce poți să oferi. Pentru că performanța artistică nu se construiește doar în sala de studiu, ci și în relație cu ceilalți. Ai nevoie de comunități și oameni, pentru că nimic din lumea asta nu se înfăptuiește în singurătate.

Ai nevoie și de convingerea că poți să ajungi acolo unde îți dorești.

De asemenea, ai nevoie de o misiune care să fie în concordanță cu valorile tale și să se îndrepte spre altceva decât propria ta persoană. Fără această componentă, drumul către performanța dorită poate deveni mult mai greu de susținut și poate că nu o să-ți găsești resursele de energie și emoționale să-l parcurgi până la capăt.

Și, că am ajuns aici, e nevoie să identifici la modul cel mai concret ce înseamnă performanța pentru tine. Care sunt criteriile care, odată îndeplinite, o să însemne că ai atins performanța pe care ți-o dorești?

Cuvântul performanță este același pentru toți, însă ideea, semnificația, este diferită pentru fiecare. Este un lucru subiectiv. Așa că, până nu ai aceste lucruri clare, nu vei ști niciodată dacă ai ajuns acolo unde îți dorești. Nu vei ști ce trebuie să se întâmple atunci când vei fi atins performanța. Cu atât mai mult cu cât arta se situează într-o zonă foarte fluidă, în care cu greu poți să determini atingerea unui rezultat concret.

Atingerea performanței poate avea criterii simple, dar și extrem de complexe. De la a schimba lumea muzicii, și atunci o să îți fie foarte greu să atingi o astfel de performanță, până la a reuși să duci mesajul compozitorului în sufletul oamenilor care nu au acces liber la cultură.

Sunt doar exemple, dar ai înțeles ideea.

De asemenea, odată ce ai îndeplinit criteriile performanței, tu poți să le modifici sau să schimbi domeniul. Poți să îți dorești altceva. Poți să-ți dai seama că ceea ce credeai că înseamnă performanță pentru tine nu mai este ceea ce îți dorești.

Dar toate acestea nu poți să le faci fără claritate.

Informația poate deveni zgomot

Nu cred că are rost comparația cu trecutul. Consider că fiecare perioadă din istoria omenirii a avut plusurile și provocările sale.

Așadar, dacă în trecut accesul la informație era o condiție importantă în atingerea performanței, în prezent nu mai este un plus. Informația poate să devină chiar obstacolul care te împiedică să evoluezi.

E o continuă inflație de specialiști pe internet, care mai de care dornici să îți dea sfatul. Unii dintre ei chiar și după două cărți citite într-un domeniu sau după un curs de câteva luni.

Și tindem să le dăm încrederea noastră doar pentru faptul că sunt acolo pe ecran, ignorând ceea ce ne oferă realitatea analogă. Probabil că sunt mulți profesori care transmit informații extrem de folositoare studenților, doar că am ajuns să credem mai mult ce ne spune digitalul. Informația spusă față în față nu mai are aceeași credibilitate ca cea spusă online.

Dar să nu generalizăm. Sunt și foarte multe informații calitative pe internet.

În prezent, provocarea pe care o percep în rândul tinerilor, dar și a celor care încă lucrează la îndeplinirea criteriilor pentru atingerea performanței, este lipsa acțiunii.

Informația este folositoare atâta timp cât este pusă în practică sau îți alimentează comportamentul. Altfel, același lucru care ar putea să-ți fie de folos se transformă în otravă. Din păcate, atât de mult conținut există deja pe internet că ne-ar trebui trei vieți ca să reușim să îl consumăm. Și acest consum ne menține captivi pasivității.

Ai impresia că faci ceva dacă te uiți la acel video în care îți explică cineva cum să faci dubla staccatură, sau că dacă asculți un podcast despre emoțiile de scenă, o să scapi de ele.

E tot o formă de fugă de disconfort.

În loc să pui mâna și să faci, să depui efortul necesar, mai bine mergi la un masterclass, te uiți pe Instagram la postări despre instrumentul tău, orice, numai să eviți să mergi să studiezi și să rezolvi problema pe care știi că o ai.

De exemplu, îmi doresc să aprofundez dirijatul.

Pot să fac rugăciuni, să manifest, să închid ochii și să mă vizualizez dirijând Berliner Philharmoniker, să mă uit la masterclass-uri, la postări despre dirijat, să vizionez podcasturi, să citesc cărți.

Nimic, dar nimic din toate astea nu o să mă facă să evoluez dacă nu pun mâna pe partitură și analizez și învăț și mă duc în fața orchestrei și dirijez concerte.

Punct.

Toate celelalte pot veni în completarea practicii. Pot fi factori de motivație într-un anumit moment, pot rezolva anumite lucruri specifice, însă nimic nu va bate acțiunea.

Deoarece dezvoltarea oricărei abilități are nevoie de practică, efort, constanță și asumare.

Generația mea a învățat mult din trial and error. Nu aveam suficiente informații și eram nevoiți să experimentăm mai mult decât să teoretizăm. Acum pendulul s-a mutat în cealaltă parte. E nevoie de un echilibru între cele două abordări; ca teoria să completeze practica, nu să o înlocuiască, și invers.

Recunosc că și eu, prin aceste articole, prin podcast și alte postări, creez la rându-mi conținut. Însă întotdeauna am fost promotorul antrenamentului.

Ceea ce scriu aici, așa cum am mai spus, vreau să aducă claritate, să aducă un strop de motivație și să vină cu posibile soluții pentru blocaje psihologice pe care le întâlnim în drumul nostru artistic.

În plus, vreau să fie vizibil faptul că avem aceleași adversități psihologice și emoționale și că nu suntem singurii care trăiesc lucrurile astea ca artiști. Iar toate aceste gânduri și împărtășiri vin din experiența de o viață pe care am trăit-o pe pielea mea.

Performanța privită ca întreg

Vreau să te uiți puțin la ce înseamnă performanța pentru tine, căci modul prin care o definești s-ar putea să facă diferența dintre împlinire și frustrare în viața ta.

Din perspectiva mea, cred că ar fi important să nu mai vedem performanța ca pe o felie din viața noastră, ci ca pe un întreg. Ca o formă de bogăție care se poate manifesta nu doar la nivel financiar, dar și în sănătate, relații sau prezență.

Dacă ai ajuns unde ți-ai dorit, dar ai pierdut tot ce era important pentru tine pe drum, poate că merită să te întrebi dacă aceasta este, într-adevăr, performanța pe care ți-o doreai.

Performanța înseamnă să te bucuri de fiecare moment, indiferent de rezultatul final.

Sper că ți-a fost utilă această discuție și că ți-a aprins dorința de acțiune.

Duminică frumoasă,

Aurelian