Dragă cititorule,

Mă bucur că, la început de an, suntem din nou împreună la o nouă experiență ClassicalMindset!

Chiar dacă ești genul de om căruia îi place să facă planuri de viitor sau vrei doar să trăiești clipa așa cum vine ea, fără nici un fel de planificare, începuturile ne întâmpină de fiecare dată cu un soi de speranță către mai bine. Acolo, undeva, la ora 12 în ultima zi de an, sau în următoarele zile, cu siguranță că au încolțit în mintea ta câteva gânduri, indiferent dacă le-ai verbalizat sau nu, despre cum vrei să arate noul an. Eventual chiar și câteva dorințe ascunse, care ți-ar aduce atâta bucurie încât te și înspăimântă gândul că s-ar putea îndeplini.

Este plin internetul de sfaturi despre cum să-ți faci planurile de început de an, care mai de care mai sofisticate și mai alambicate. Nu vreau să mai contribui și eu la această inflație de informație. Cu toate astea, m-am hotărât să scriu acest articol pentru a te inspira din modelul pe care îl aplic eu, nu să îți impun o variantă de planificare. 

Pentru început, crezi că este important să îți stabilești obiective pentru următorul an?

Răspunsul scurt este da, e important. E important pentru că o astfel de planificare este îți oferă posibilitatea de introspecție, îți aduce mai multă claritate și viziune asupra drumului pe care vrei să-l parcurgi. Iar planificarea implică și o recapitulare a anului precedent. Cu toții știm că binele și răul sunt concepte relative, iar dacă vrei un an mai bun, e nevoie de o comparație. Mai bun față de ce? Și așa ajungi să pui lupa și asupra a ceea ce s-a întâmplat anul trecut, ce te-a împlinit, ce te-a stors de energie, etc.

Atenție, am spus că îți aduce claritate asupra drumului și nu a destinației. Acum mulți ani am căzut și eu în această capcană. M-am supărat teribil că nu mi-au ieșit planurile așa cum am vrut și n-am mai făcut în următorul an nici un plan ca să mă răzbun :)) Dar ce nu știam atunci era faptul că planurile le faci pentru direcție, nu neapărat pentru rezultatul final. 

Hai să vedem despre ce este vorba.

Un om este împlinit atunci când are grijă de fiecare dintre cele șapte arii care ne compun viața:

1. Sănătate
2. Vocație
3. Financiar
4. Relații (familie și prieteni)
5. Hobby (timp liber)
6. Educație 
7. Spiritualitate

Acesta nu este un sistem de valori (deși câteodată poate să coincidă) ci este o hartă pentru a avea o viață cu adevărat împlinită. Pentru că, în momentul în care simți că ceva nu funcționează în viața ta, răspunsul se află în dezechilibrul puternic dintre ariile care compun această spirală.

Poate că te întrebi: „Bine Aurelian dar astea sunt foarte greu de implementat. Cum o să hrănesc eu fiecare arie din viața mea? Nu este suficient timp pentru a face atâtea lucruri. Și asta nu e un fel de socialism al efortului: adică depui energie egală în toate ariile vieții și ajungi să nu excelezi în niciuna?”

O clipă, imediat îți explic.

Fiecare dintre aceste arii funcționează în baza unor sisteme pe care le-am implementat în timp. 

Ce este un sistem? Un ansamblu de ritualuri care funcționează automat.

Sistemele sunt cele mai eficiente cadre prin care poți să ajungi la împlinire în toate ariile din viața ta, deoarece ele funcționează pe bază de acțiune și automatism. 

Degeaba îți spui la începutul anului că vrei mai multă sănătate dacă nu faci ceva concret pentru a împlini obiectivul. Iar sistemele asta fac: îți trasează o hartă specifică pentru a ajunge la destinația dorită. 

Uite exemplul meu legat de sănătate. 

Sistemul cuprinde patru componente fundamentale:

• Mișcare. Merg la sală de trei ori pe săptămână: luni, marți și joi dimineața. E automat, nu mă mai gândesc la asta iar dacă nu merg, este pentru că sunt bolnav sau plecat din localitate.

• Nutriție. Mese programate (în mare parte) săptămânal.

• Controale medicale în fiecare an, de la analize de sânge la ecografii. 

• Igiena mentală. Am grijă de sănătatea mea psihologică prin terapie. 

Bineînțeles că există și altele dar făcând doar lucrurile astea îmi împlinesc una dintre cele mai importante componente din viața mea, sănătatea. Atenție, aceste acțiuni creează doar premisele pentru o sănătate bună, nu o garantează.

Așadar, am un sistem de acțiuni specifice pentru fiecare dintre ariile menționate mai sus, care îmi aduc un minim de împlinire. Iar odată ce sistemul este implementat, nu mai consumă atât de multă energie. 

Să luăm un alt exemplu: vocația. Aici e nevoie să fii foarte specific. Dacă ești student, atunci poți să-ți propui ca anul acesta să cânți un concert cu orchestra, să participi la un concurs și să susții examenul de licență. Asta presupune crearea unui sistem de ritualuri care să te ducă către împlinirea lor. Mai exact: studiul zilnic, cursuri de măiestrie, identificarea punctelor slabe ale abilității de a cânta la instrument și implementarea unui plan de a le perfecționa, etc. 

Principala eroare a stabilirii unui obiectiv rezidă din focusul greșit pe rezultat, în loc de direcție, pe întrebarea Ce să obțin? și nu pe Cum să obțin?

Cu siguranță că acum observi cum sistemele te duc direct în acțiune și intențiile nu rămân doar la nivel de dorință. În plus, automatizarea lor face ca implementarea să fie din ce în ce mai la îndemână, fără prea mult efort.  

Iar acum, după atâta introducere 🙂 iată cum îmi fac planul pentru noul an.

Există trei niveluri de obiective:

1. De bază, fundamentale.

Reeevaluarea sistemelor din fiecare arie a vieții. Practic analizez pe scurt, retrospectiv acțiunile mele din anul precedent și păstrez ceea ce a funcționat și îmbunătățesc sau schimb ceea ce nu mi-a adus rezultatele dorite.

2. Intermediare.

Îmi stabilesc cel puțin trei obiective mari dar la granița realizabilului, care de obicei includ și învățarea unei noi abilități sau focusul pe îmbunătățirea uneia deja existente. Anul acesta pe listă sunt: revizuirea unui manuscris din cele trei pe care le-am scris până acum, compunerea unei lucrări simfonice pentru orchestră mare și, ca abilitate, dezvoltarea abilității de a dirija (toate cu pași concreți, în termenii lui: cum voi putea realiza asta?)

3. VIP.

Am trei vise „nesimțite” la care aspir dar care momentan sunt dincolo de posibilitățile reale de a fi realizate. Acestea nu le voi dezvălui pentru că sunt personale și probabil ai râde și tu de ele, la fel ca mine 🙂 Scopul lor este ca visarea să mă împingă să îmi expandez limitele posibilităților, cel puțin la nivel imaginar.   

Acum, aceste sisteme poți să le dezvolți și pe parcursul anului, nu e neapărat să o faci chiar acum, la început. Poți să începi cu pași mici, și să construiești treptat. Oricum, situațiile din viața noastră se schimbă și atunci avem nevoie de flexibilitate și adaptare continuă la noul context. 

De asemenea, ritualurile nu trebuie să fie zilnice, doar în cazul dezvoltării abilităților. Spre exemplu, știu că mai am de lucru la abilitatea de a comunica prin cuvinte de aceea, am un număr de 30 de cărți pe care vreau să le citesc anul acesta. Ritualul care mă duce la realizarea acestui lucru este cel de a citi 30 de minute înainte de culcare. În cazul creației lucrurile stau un pic diferit. Nu pot să scriu în aceeași perioadă când și compun și astfel alternez perioadele în funcție de necesități. 

Cum să faci asta? Simplu! O agendă, un pix și câteva ore din viața ta. Treci prin fiecare arie a vieții, stabilește ce vrei și cum să ajungi acolo. Despre crearea de ritualuri voi vorbi într-un articol separat. 

Dacă ai neclarități sau orice fel de întrebare, poți să mi le adresezi printr-un comentariu sau un reply. Răspund cu bucurie 🙂 

Mesaj de final la început de an 🙂

Vreau ca anul acesta să ne aducă mai mult curaj… Curajul de a explora mai mult în interiorul nostru, de a ne întoarce privirea către noi înșine, curajul de avea mai multă toleranță și blândețe atât în interacțiunea dintre noi, oamenii, cât și în relația cu noi înșine. Pentru că felul în care ne comportăm cu cei din jurul este doar o proiecție a ceea ce se află în interior. 

Mai vreau ca anul acesta să ne concentrăm pe lucrurile constructive din viața noastră și mai puțin pe cele distructive. Să fim mai recunoscători pentru ceea ce avem deja. Iar dacă nu vezi asta încă, este pentru că atenția ta este antrenată să observe doar lipsuri și nu prosperitate. Nu-i de mirare. Canalele media sunt pline de știri fataliste și scot în evidență, în special, lucrurile apocaliptice care se întâmplă în lume. Ghici ce? Omenirea a trecut mereu prin perioade dificile și totuși… iată-ne aici. În același timp, se întâmplă lucruri bune în lume la ora actuală doar că nu (mai) avem ochelarii potriviți pentru a le observa. 

De exemplu (fără a judeca sau a intra în polemici), recent a fost intens discutat concertul de Anul Nou de la Viena. Fiecare tabără s-a grăbit să își spună părerea, care, într-un final nu aduce nimic bun în viețile noastre. Pentru ce atâta zarvă?

Muzica rămâne muzică, dirijorul își trăiește în continuare viața dar noi… noi rămânem cu amărăciunea aia în suflet, cu acel consum inutil de energie care îți seacă la un moment dat sufletul și te trezești că ești plin de ură și suferință. Și asta doar pentru că te-ai lăsat purtat de valul acesta de știri toxice.

Așa… doar câteva gânduri la început de an.

Ah… era să uit! Reține că drumul către împlinirea obiectivelor nu e neapărat despre cine devii în proces, deși la o primă vedere așa ar părea, ci mai degrabă despre cine (sau mai bine zis ce) descoperi că ești deja. 

Un an cât se poate de împlinit îți doresc,

Aurelian