Dragă cititorule,

Bine te-am regăsit la o nouă experiență ClassicalMindset.

Am revenit după o săptămână dificilă, fiind prizonierul unei gripe puternice care m-a forțat să iau o pauză completă. De obicei, scrisul nu este neapărat un efort pentru mine, dar nici pentru asta nu am avut energie. Totuși, această oprire m-a ajutat să reflectez și să mă deconectez de la agitația vieții cotidiene, a fost modul prin care organismul m-a obligat să mă opresc din vâltoarea activităților zilnice.

E plăcut să fiu din nou aici cu tine, în acest nou început de an.

Așa cum se întâmplă adesea, în primele zile ale anului ne facem planuri, sperăm că lucrurile vor fi mai bune și poate chiar diferite într-un sens pozitiv. 

Poate că ești genul de persoană care planifică totul în detaliu pentru anul următor, sau poate doar schițezi niște idei în minte, ori pur și simplu lași universul să te surprindă. Oricare ar fi abordarea ta, e bine, atâta timp cât funcționează pentru tine.

Deși mă regăsesc în prima categorie, nu intenționez să recomand un stil anume. Suntem bombardați peste tot cu sfaturi despre cum ar trebui să ne trăim viața, încât busola noastră interioară devine adesea confuză.

Totuși, începutul de an este un moment potrivit pentru introspecție. Nu-ți voi sugera să faci planuri sau strategii detaliate, ci te invit să reflectezi la o întrebare simplă: de ce faci ceea ce faci?

Pentru mine, „de ce-ul” din spatele acțiunilor mele a fost întotdeauna cel mai bun combustibil. Un „de ce” puternic îți va dezvălui atât „ce-ul”, cât și „cum-ul” acțiunilor tale.

Astfel, mai degrabă decât planuri și rezoluții eu mă reîntorc la fundamente.

Hai să-ți dau un exemplu.

Deja de prin clasa a VII-a, am început să studiez foarte mult. Pentru media școlii, era probabil exagerat. Uneori, eram văzut ca un ciudat solitar care nu avea altceva în cap decât studiul. Dar nimeni nu se întreba ce mă determina să fac asta.

Motivul meu era unul simplu și profund: voiam să fac oamenii fericiți prin muzică. Acest „de ce” m-a ajutat să mă trezesc în fiecare dimineață la ora cinci, să înfrunt crivățul iernii din Bărăgan și să iau drumul școlii.

La acea vreme, nu mă gândeam dar acum înțeleg valoarea acelui „de ce” din copilărie, care mi-a oferit motivația necesară pentru a continua, chiar și în momentele grele.

Și, odată cu „de ce-ul” mi s-a dezvăluit și modalitatea prin care puteam să fac asta. Adică am identificat pașii prin care pot să ajung pe termen lung la visul meu de a face oamenii fericiți prin muzică. 

Așa că, acum, la început de an, te îndemn să-ți adresezi aceeași întrebare: care este „de ce-ul” din spatele acțiunilor tale? Poate fi ceva de lungă durată sau ceva aparent banal, precum „De ce vreau să citesc această carte?” sau „De ce merg mâine să studiez?”. Fiecare răspuns la un „de ce” nesemnificativ te va conduce către acel „de ce” pe care îl simți în adâncurile ființei tale.

Câteva răspunsuri la posibilele tale întrebări:

• Când îmi dau seama că mi-am găsit „de ce-ul”? Îl vei simți în tot corpul. Este ca un vârtej de entuziasm inexplicabil, asemănător cu îndrăgostirea. Vei ști că este adevăratul tău „de ce” când te vei trezi din pat la orice oră ca să faci asta și vei face lucruri pe care nu credeai că ești în stare vreodată să le faci.

• „De ce-ul” se adresează mie sau celorlalți? Aceasta este o zonă unde mulți dintre noi se simt confuzi. Unele voci sugerează să te dedici unei cauze mai mari decât tine, în timp ce altele insistă să faci totul pentru tine, oferind indirect și celorlalți. Eu cred într-o abordare de tip win-win: câștig eu, câștigă și ceilalți, câștigăm împreună. Dacă „de ce-ul” tău este orientat exclusiv spre ceilalți, riști să te epuizezi, să rămâi fără combustibil. Dacă este îndreptat doar către tine nu o să ajungi să fii niciodată împlinit, pentru că împlinirea se atinge prin dăruire. Așadar, caută ca „de ce-ul” tău să aducă beneficii atât ție, cât și celor din jur.

• Se poate și fără „de ce”? Da, dar nu pe termen lung. Lipsa unui „de ce” solid este unul dintre cei mai mari sabotori ai obiceiurilor. „De ce-ul” împuternicește perseverența și îți dă brânci atunci când orice fel de motivație sporadică te părăsește. 

Să luăm celebrul exemplu cu sălile de fitness, care sunt pline în luna ianuarie 🙂 De ce crezi că oamenii abandonează deja mersul la sală din luna februarie? Din lipsă de… „de ce” 🙂 

Fiecare activitate semnificativă pe care o realizez zilnic are la bază un „de ce” foarte puternic. 

• De exemplu, mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase și merg la sală, având în minte imaginea mea la bătrânețe, imobilizat într-un pat de spital, incapabil să mă mișc sau să am grijă de mine. Deși exercițiile fizice nu îmi garantează că voi evita o astfel de situație, știu că fac tot ce îmi stă în putere să o previn. În acest fel, (win-win) câștig atât o sănătate mai bună, cât și liniștea de a nu deveni o povară pentru cei care ar trebui să mă îngrijească.
• Scriu acest newsletter pentru că îmi doresc ca tu, cel care citești aceste rânduri, să eviți obstacolele și dificultățile prin care am trecut eu și să ai baze solide pe care să-ți construiești măiestria artistică. Este un schimb valoros (win-win): ofer din experiența mea, iar în același timp, aprofundez și clarific pentru mine noțiunile și subiectele pe care le abordez aici.
• Predau la facultate deoarece încă mai sper că, prin contribuția mea, pot susține construirea unei societăți prospere și educate. Este un beneficiu reciproc (win-win): mediul academic și studenții câștigă, iar eu contribui la transformarea pozitivă a lumii în care trăiesc.
• Mă dedic zilnic, prin toate formele de artă pe care le îmbrățișez, pentru a transforma în realitate visul meu de a aduce bucurie oamenilor prin muzică.

Și lista poate să continue…

Acum, la început de an, sper că aceste gânduri te-au ajutat să te conectezi mai profund cu tine însuți și să reflectezi la ceea ce îți dorești cu adevărat, fie pentru anul acesta, fie pentru viața care ți se deschide înainte.

Spune-mi te rog, care este „de ce-ul” tău? De ce faci ceea ce faci?

Un an nou plin de claritate și aliniat cu „de ce-ul” tău personal îți doresc.

Duminică inspirată,

Aurelian