Dragă cititorule,

Iată-ne din nou împreună la o nouă experiență ClassicalMindset.

Fiecare articol îl scriu cu emoția entuziasmului pulsând frenetic în pieptul meu, iar de data aceasta se adaugă un soi de împlinire, împletită cu multă recunoștință, adresată ție, celui care te încumeți să citești aceste gânduri, și mie, celui care vine către tine cu regularitate, abordând noi subiecte de explorare.

Astăzi avem o ediție specială a newsletterului, deoarece, așa cum am sugerat și în titlu, ClassicalMindset împlinește un an de existență. În urmă cu un an porneam împreună în această aventură, care sper că ți-a adus la fel de multă claritate și înțelegere pe cât mi-a oferit și mie.

Din păcate, cuvintele nu pot cuprinde întreaga pleiadă de mulțumiri cu care vin către tine, tu, cel care deschizi acest email pentru a treizeci și patra oară astăzi, purtând în tine acea scânteie de curiozitate care aprinde mai apoi, flacăra cunoașterii și a introspecției.

În newsletterul de astăzi nu voi aborda un subiect anume, ci îți voi mărturisi cu sinceritate, ce mă face să continui acest proiect, în ciuda programului extrem de încărcat pe care îl am.

Cu toții știm că arta reprezintă o nișă foarte subțire în societatea noastră capitalistă iar muzica clasică este o nișă și mai îngustă a unei fâșii care își găsește tot mai puțin loc în viețile noastre de astăzi. Iar gândurile așternute aici sunt de interes pentru un număr și mai restrâns de oameni, pasionați de astfel de subiecte, ceea ce, privit din afară, ar putea face ca efortul depus să pară lipsit de sens în acest context.

Cu toate acestea, voi continua să scriu datorită unui cuvânt care îmi dă speranța că arta, aflată în simbioză cu educația, poate aduce un viitor mai bun și mai prosper umanității. Iar acest cuvânt este: încă. (Chiar dacă, mai jos, îl voi folosi și într-un context mai puțin favorabil.)

Motivele pentru care ClassicalMindset își continuă drumul:

• Încă, mai avem convingerea că trebuie să fii predestinat pentru a atinge performanța în artă. Chiar săptămâna trecută am asistat la premiera filmului Cravata galbenă, care îl are în prim-plan pe celebrul dirijor Sergiu Celibidache. Nu îmi voi exprima părerea despre film, însă nu pot să nu observ un detaliu care mi-a atras atenția: undeva la începutul peliculei, când Sergiu se afla încă la Iași, o doamnă vine la el și îi ghicește în palmă, spunându-i că va avea un viitor strălucit. Mai exact, „Vei fi un rege, dar fără coroană.” Din păcate, astfel de exemple continuă să alimenteze credința mistică ce gravitează deasupra artei, ideea că „măreția”, adică performanța, este rezervată doar celor atinși de o baghetă magică sau binecuvântați cu un destin prestabilit de o entitate divină. Aici, în cadrul acestor articole, am subliniat, și o voi face din nou, ce înseamnă de fapt atingerea performanței artistice: efort, dedicare, descoperire, proces.

• Încă, suntem ca națiune, printre țările cu cele mai scăzute niveluri de încredere în propriile capacități din Europa. Cu alte cuvinte, încrederea în sine, la nivel individual, este foarte redusă, iar acest lucru afectează stima de sine colectivă și, implicit, sensul meritului și al valorii personale. Această realitate este alimentată în mare parte de arhetipul victimei, prezent atât de abundent în societatea noastră, susținut de credința că altcineva este responsabil pentru rezultatele mele și pentru viața mea actuală. Iar asta este exact ceea ce încerc să schimb prin ClassicalMindset: îmi doresc ca tinerii artiști să își asume responsabilitatea propriilor rezultate și să nu cadă pradă acestei gândiri magice, asemănătoare celei despre care vorbeam mai sus.

• Încă, mai persistă impresia că artistul este un visător dezordonat, haotic, condus doar de impuls și inspirație. În realitate însă, artistul care a atins performanța ne arată exact contrariul: este riguros în pregătire, își organizează cu atenție timpul și manifestă o claritate aproape chirurgicală în privința obiectivelor sale.

• Încă, mai alergăm după adrenalina noului, după „obiectele strălucitoare”, ignorând puterea aparent „plictisitoare” a ritualurilor și a disciplinei, care sunt de fapt, cele care ne duc cu adevărat la rezultate. Am observat asta chiar și în cazul acestui blog: începutul a fost plin de fast și entuziasm din partea comunității însă, odată cu trecerea timpului și intrarea în „obișnuit”, atenția s-a diminuat, oamenii căutând mereu o nouă doză de noutate.

• Încă, suntem sclavii emoțiilor pe care le simțim. Da, sună dur, dar nu știu cum să o formulez mai blând. Din păcate, nivelul nostru de dezvoltare a inteligenței emoționale este foarte scăzut, iar acest lucru se reflectă direct în comportamentele noastre și în prosperitatea din jur. Cu cât o societate este mai evoluată emoțional, cu atât devine un reper de belșug și abundență. Și aici intervine ClassicalMindset. Funcționează ca o punte solidă între artă și educație, un liant care reunește cele două emisfere într-una singură. Arta creează emoție, iar educația te ajută să înțelegi emoția, să o direcționezi și să o folosești în sprijinul tău și al celor din jur.

• Încă, nu am capacitatea de a influența lucrurile la scară largă, dar fac tot ce pot aici, în „ograda” mea, în speranța că cei care citesc aceste gânduri vor reuși, la rândul lor, să producă o schimbare în mediul în care trăiesc. Și prin acumulare, să construim în timp o societate în care oamenii care o vor locui peste zeci, poate sute de ani, să ne fie recunoscători pentru efortul depus.

În concluzie, pentru a încheia într-o notă mai optimistă, cred cu tărie că încă arta și educația pot oferi umanității un viitor strălucit, în care ne vom putea lua de mână, ne vom iubi și ne vom accepta diferențele.

Pentru mine, arta nu va fi niciodată deasupra umanității. Ea este doar un mijloc prin care ne trezim conștiința, prin care ne dăm seama că, oricât de speciali și diferiți ne-am considera ca personalitate și indivizi, suntem plămădiți din aceeași esență și facem parte din aceeași mare familie a universului.

Așadar, voi rămâne alături de tine, cu consecvență, duminica, la ceas de seară.

Cu recunoștință,

Aurelian