Dragă cititorule,

Sunt în fața laptopului și încă nu-mi vine să cred că am, în sfârșit, o fărâmă de timp pentru a fi din nou alături de tine, într-o nouă experiență ClassicalMindset!

Mi-a lipsit mult acest moment. Nu știu cum e pentru tine, dar pentru mine lunile mai și octombrie sunt mereu cele mai aglomerate, de parcă doar atunci ar exista festivaluri și concerte.

De aceea am lipsit atât de mult. Însă am revenit cu forțe proaspete și astăzi vreau să-ți împărtășesc câteva gânduri despre performanță. Mă voi referi în special la cea artistică, dar principiile de mai jos se aplică, în mare, în orice domeniu.

Încă de când eram elev și student, am fost mereu fascinat de rezultatele excepționale pe care unii oameni le obțin. Această fascinație m-a împins să caut, să descopăr și să explorez răspunsul la întrebarea Cum? Cum au reușit alți oameni să atingă aceste niveluri uimitoare de performanță?

Din păcate, noi, artiștii, facem uneori lucrurile invers: punem rațiunea acolo unde ar fi nevoie de emoție și devenim emoționali exact atunci când am avea nevoie de gândire critică.
Una nu o exclude pe cealaltă, dar avem nevoie de discernământ pentru a le folosi echilibrat, în funcție de context.

De exemplu, de multe ori, când adresam întrebări practice legate de dezvoltarea abilității de a cânta, cum ar fi „Ce pot să fac ca să am un sunet cald și acoperit?” sau „Cum reușiți dumneavoastră să aveți acel sunet?” răspunsurile primite erau de tipul: „Nu știu exact cum fac” sau „Studiază note lungi”.

La o întrebare practică, primeam o justificare vagă sau o soluție parțială, adesea ineficientă.

De ce aș fi avut nevoie?

De o hartă, de o explicație detaliată a procesului prin care acel muzician și-a construit sunetul, de pași concreți pe care să-i pot urma pentru a ajunge la un rezultat similar.

Așa am descoperit că extragerea condensată a pilonilor performanței nu se poate face doar prin întrebări directe adresate artiștilor. Am reușit mai degrabă prin observare, lectură și prin modelarea mentorilor din afara lumii artistice.

De fapt, răspunsurile descoperite pe parcurs sunt motivul pentru care am inițiat acest proiect  ClassicalMindset, pentru a înlesni accesul la performanță celor care își doresc cu adevărat să urmeze această cale.

Pilonii performanței

Hai să vedem, pe scurt, care sunt pilonii care alcătuiesc arhitectura performanței, pe care i-am sintetizat după ani de observație și reflecție:

1. Claritatea scopului

Aici ne ajută întrebarea pe care am explorat-o deja într-un articol anterior: De ce faci ceea ce faci?
Care este motivul profund pentru care vrei să atingi performanța în domeniul tău?

Scopul necesită o balanță între egoism și altruism. Adică să-ți servească ție dar în aceeași măsură și celorlalți. Să faci artă pentru că e o nevoie a ta intrinsecă dar să fii mereu concentrat pe a dărui. Nu poți să dăruiești dacă în prealabil nu primești mai întâi și, dacă egoismul nu este alterat de o formă de dăruire atunci, la un moment dat, o să dispară energia și se oprește motorul motivației.

Întreabă-te: De ce vreau să ating performanța în acest domeniu?

2. Determinare

Când vorbesc despre determinare, mă refer la două atitudini: asociată și disociată.
Cea disociată, pasivă, duce la progres lent. Cea asociată, când ești implicat trup și suflet, produce o creștere exponențială.

Atenție însă: există o confuzie frecventă între atitudinea asociată și atașamentul față de rezultat. Când dai totul doar pentru a obține un anumit rezultat, iar acesta nu apare, ajungi de fapt să te disociezi complet.
Ideea este să dai totul pentru că nu poți altfel, nu pentru un rezultat anume.

Întreabă-te: Cum aș putea să fac să iubesc procesul indiferent de rezultat?

3. Perseverență

Primele două principii nu pot da roade fără perseverență.

Perseverența înseamnă disponibilitatea de a petrece timp constant în evoluția unei abilități. Cu cât ești dispus să investești mai mult timp în dezvoltare, cu atât cresc șansele exponențial să atingi performanța.

Întreabă-te: Cum pot să fac ca rutina mea să fie cât mai plăcută și astfel să devină cât mai sustenabilă?

4. Disciplină

Disciplina este cheia spre a deveni confortabil în inconfortabilitate, e despre a fii prezent chiar și atunci când nu ai chef, când lumea se dezintegrează în jurul tău și tu acționezi indiferent de mediul exterior.

Întreabă-te: Cât de mult voi regreta eu, cel din viitor, faptul că nu am acționat în ciuda disconfortului pe care l-am simțit?

5. Responsabilitate

Așa cum am discutat și în articolul despre obiective, performanța este responsabilitatea ta.

Nu a conjuncturii, nu a altor oameni, nu a divinității sau a altor forțe din univers.  Mulți au atins performanța în ciuda adversităților.

Un exemplu remarcabil este Stephen Hawking, care, în ciuda limitărilor fizice, a oferit lumii cele mai mari contribuții științifice de după Einstein.

Așadar, întreabă-te: Ce pot să fac în acest moment astfel încât să înaintez în evoluția mea indiferent de circumstanțele mediului în care trăiesc?

Fiecare dintre acești piloni merită o analiză mai detaliată, poate chiar un articol separat, cu strategii concrete.
De exemplu:

• Cum pot să-mi definesc „de ce”-ul? Prin introspecție, liniște, claritate mentală și întrebări de explorare.
  
• Cum pot să obțin disciplina? Prin antrenament, începând cu lucruri banal de simple. Bea un pahar de apă pe stomacul gol în fiecare zi, la aceeași oră.

Concluzie

Din fericire performanța nu este ceva exterior nouă. Ea există deja în interior, doar că uneori nu reușim să o recunoaștem.

Ne uităm la performanță doar prin lentilele carierei, însă ea poate însemna și a fi un soț devotat, un observator atent al oamenilor sau un om care iubește necondiționat. Poate fi chiar și în lucruri aparent banale.

Să luăm un exemplu: am atins performanța în spălatul vaselor. Cum am ajuns aici?

• Scopul: curățenia din bucătărie mă face să mă simt bine și îmi ușurează viața.
  
• Determinarea: știu că, terminând repede, pot trece la altceva, așa că mă implic complet.
  
• Perseverența: după multe repetări, am dezvoltat o tehnică eficientă.
  
• Disciplina: spăl vasele chiar și când sunt obosit, pentru că astfel depășesc acum disconfortul care oricum va rămâne și mai târziu.
  
• Responsabilitatea: pot să fac mătănii și rugăciuni sau să-mi imaginez că sunt curate, dar tot eu trebuie să le spăl.

Și acum poate te întrebi: Bine, Aurelian, dar cum poți să compari spălatul vaselor cu performanța artistică?

Ai dreptate nu e despre comparație, ci e un exercițiu de observare. În anumite arii ale vieții ești deja expert. Important este să identifici ce faci bine acolo unde ai atins deja performanța și să transferi aceiași pași în domeniile unde vrei să excelezi.

Dacă nu ești încă acolo, probabil că există un blocaj la unul dintre acești piloni.

Desigur, aceasta este doar o hartă macro. Cu cât pătrundem mai adânc, cu atât descoperim mai mulți „sabotori” care ne împiedică să atingem performanța. Dar asta iarăși, este subiectul unui alt articol. 

Și acum, o provocare pentru tine: observă unde, în viața ta, ai deja bine înrădăcinați acești piloni.
Apoi întreabă-te: în ce domeniu mi-aș dori să-i aplic și ce mă împiedică să o fac?

Aștept răspunsurile tale în comentarii.

În concluzie, performanța nu este un vârf pe care să îl atingi ci mai degrabă o formă activă de prezență, care începe cu o întrebare, cu un gând.  

În încheiere, te las cu gândurile celui pe care l-am menționat mai sus:

„However difficult life may seem, there is always something you can do, and succeed at. It matters that you don’t just give up.”  Stephen Hawking 

Îți mulțumesc din suflet pentru atenție și sper ca acest articol să fi adus încă un strop de claritate în gândurile tale.

Duminică frumoasă,

Aurelian