Dragă cititorule,

Mă bucur să fim din nou împreună, la o nouă experiență ClassicalMindset.

Zilele trecute mi-am adus aminte de o poveste pe care am împărtășit-o studenților mei acum doi ani, cu intenția de a le oferi combustibil pentru un început de an cât mai energic și mai proaspăt.

Este vorba despre vacanța de iarnă din anul 2023. Iată un fragment din mesaj, exact așa cum l-am scris atunci pe grupul nostru:

„De câteva luni mă gândesc la sarmalele pe care le pregătesc în fiecare an de Crăciun din carne de curcan (mănânc doar carne de pește, curcan sau pui). Le-am visat în toate farfuriile cu mâncare, mi-am imaginat gustul și mirosul, le-am vizualizat ca și cum ar fi deja gata de mâncat. Toate bune și frumoase… până când se apropie momentul în care ar trebui să fie pe foc sau în farfurie.

Atunci mi-am dat seama cât de mult trebuie să muncesc pentru a realiza acest lucru și am început să mă eschivez. Am cotrobăit prin tot internetul în căutarea unei firme sau a cuiva care să facă sarmale cu carne de curcan și, ce să vezi, n-am găsit nimic. Aș fi plătit oricât doar să mi le aducă la ușă, fără să fie nevoie să fac eu ceva… (pare o idee bună de afacere, pentru că, aparent, în Cluj nu face nimeni sarmale din carne de curcan).

Descoperind că nu merge nici cu lenea, nici cu vizualizarea, nici cu dorința, nici cu rugăciunile, nici cu vreun „Genie” care să-mi îndeplinească pofta, am început să îmi construiesc un plan de acțiune:

• Am revizuit rețeta de anul trecut
  
• Am fost la cumpărături
  
• Am pregătit umplutura
  
• Le-am construit stângaci, dar cu bucurie
  
• Le-am pus la fiert
  

Și voilà! Sarmalele mele erau în farfurie, mai gustoase decât toate celelalte pe care le-am făcut vreodată.

Morala:

E frumos să visăm cu ochii deschiși, să avem idealuri și să ne imaginăm scenarii despre cum am dori să se desfășoare viața noastră; însă, fără acțiune concretă și planificată, visurile nu se transformă în mod miraculos în realitate.”

Acum, revenind în prezent, e un exemplu excelent pentru a sublinia importanța unui plan concret și măsurabil în atingerea oricărui obiectiv pe care ni-l propunem.

Dar poate că te întrebi: de ce avem nevoie de obiective? La prima vedere, sună mai degrabă ca un termen din zona corporațiilor decât din aria noastră artistică.

În primul rând, acest concept ne ajută să facem o distincție fundamentală între obiectiv și dorință.

Dorința apare atunci când (evident) vrei ceva, dar fie nu ești dispus să depui efortul necesar, fie nu știi cum să obții acel lucru (sau ambele). În schimb, un obiectiv presupune că știi exact ce vrei, îți asumi disconfortul efortului și, în același timp, cunoști pașii care te vor duce către realizarea lui.

În al doilea rând, orice țintă profesională pe care o avem se transformă într-un obiectiv real abia în momentul în care cunoaștem pașii concreți pe care e nevoie să-i facem pentru a ajunge acolo.

Obiectivele pot fi:

• Banale, de genul: „Astăzi vreau să studiez” sau „Vreau să învăț pasajul X”.
  
• Serioase: „Vreau să particip la olimpiada națională”, „Vreau să cânt solist cu orchestra”, „Vreau să iau nota maximă la examen” sau „Vreau să scriu o carte”.
  
• Nesimțite (dar absolut legitime): „Vreau să ajung instrumentist la Filarmonica din Berlin”, „Vreau să fiu autor de bestselleruri internaționale”, „Vreau să câștig Concursul de la Geneva sau Regina Elisabeta”, „Vreau ca arta mea să atingă pe toți oamenii de pe planeta asta”.

Indiferent dacă îți alegi un obiectiv banal, serios sau nesimțit, împlinirea lui cere pași clari și consecvenți, iar secretul este să-i parcurgi într-un mod sustenabil, astfel încât să nu simți niciodată că „ai sacrificat ceva”, ci dimpotrivă: că ai crescut și te-ai bucurat de drum în fiecare zi.

Câteva recomandări pentru a-ți seta un obiectiv sustenabil:

1. Stabilește rezultatul dorit în termeni pozitivi – formulează ceea ce vrei, nu ceea ce vrei să eviți. „Vreau să cânt clar pasajul” transmite claritate și direcție, pe când „Nu vreau să greșesc” îți menține atenția pe ceea ce nu-ți dorești.
   
2. Fii specific și concret, folosind timpul prezent – „Vreau să cânt clar pasajul” are mai multă forță decât „Mi-aș dori să cânt clar pasajul”. Prima formulare transmite hotărâre și asumare.
   
3. Evită comparațiile – „Vreau să cânt clar pasajul” este mai puternic decât „Vreau să cânt mai clar pasajul”. „Mai clar” față de ce? Față de tine de ieri? Față de altcineva? Comparația îți diluează obiectivul.
   
4. Asumă-ți 100% responsabilitatea – îndeplinirea obiectivului ține doar de tine, nu de profesor, colegi sau familie. Ei pot să te sprijine, dar nu pot să studieze în locul tău.
   
5. Evaluează-ți resursele – întreabă-te ce ai deja (abilități, experiență, sprijin) și ce îți mai lipsește. Poate încă mai ai nelămuriri tehnice sau nu știi cum să abordezi un anumit aspect. Aici, un mentor te poate ajuta să găsești direcția corectă.
   
6. Verifică „ecologia” obiectivului – asigură-te că nu intră în conflict cu alte valori sau priorități. Poate vrei să cânți la Filarmonica din Berlin, dar pentru tine sunt importante familia, călătoriile sau o viață liniștită. Dacă aceste lucruri intră în coliziune, vei simți mereu o tensiune interioară neproductivă.
   
7. Împarte obiectivul în pași mici și plăcuți – progresul devine astfel o succesiune de reușite, nu o luptă continuă. Dacă ținta e foarte mare sau îndepărtată, sparge-o în acțiuni mici și identifică primul pas. De exemplu, primul pas pentru a ajunge la Filarmonica din Berlin ca și clarinetist e simplu: treci pe sistemul german și învață limba :)) 

Pentru un scriitor: scrie cuvânt cu cuvânt, capitol cu capitol. Pentru un compozitor la fel: începe cu prima notă sau idee.

8. Ancorează motivația în sens și plăcere – leagă obiectivul de valorile tale și de bucuria procesului, nu doar de rezultatul final.
   
9. Trăiește succesul în avans – imaginează-ți și simte încă de acum starea pe care o vei avea când obiectivul va fi atins: senzația succesului, emoția aplauzelor, satisfacția ultimei note scrise, liniștea după ce ai scris ultimul cuvânt al manuscrisului. Lasă această stare să devină combustibilul tău zilnic.

Îți reamintesc că, pe drumul către obiectivul tău, e nevoie să simți împăcare, asumare, bucurie și entuziasm. Orice țintă atinsă „cu mari sacrificii” va lăsa, în cele din urmă, un gust amar. De aceea, este vital să fii îndrăgostit de proces, să trăiești cu prezență fiecare etapă și, atunci când situațiile devin provocatoare, să-ți aduci aminte mereu de ce îți dorești acel rezultat și cum atingerea lui îi poate sprijini pe ceilalți.

Pentru că, în cele din urmă, nu destinația este cea care contează cel mai mult, ci omul care devii pe parcurs.

Și, pentru final, îți propun un scurt exercițiu:

Alege un obiectiv care îți vine acum în minte și imaginează-ți cum ar fi să-l atingi. Apoi întreabă-te: Care este primul pas, oricât de mic, pe care îl pot face chiar astăzi pentru a mă apropia de el?

Aștept gândurile tale în comentarii.

Duminică frumoasă,

Aurelian