Dragă cititorule,

Mă bucur să te regăsesc la o nouă experiență ClassicalMindset.

Îți scriu de data asta din vacanță, de pe o plajă însorită, cu nisip fin ca zahărul pudră presărat pe o prăjitură delicioasă.

De câteva zile nu fac altceva decât să citesc și să mă odihnesc, și trebuie să-ți mărturisesc că mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu „vinovăția” faptului că mă relaxez. Ce să-i faci? Reminiscențe ale trecutului, că doar asta am învățat încă din copilărie.

Părinți workaholici și bunica care mergea cu nuiaua la bunicul, spunându-i: „Scoală, trântore, că-i o grămadă de treabă prin curte și tu lenevești!” … Reproduci ceea ce vezi acasă.

Am crezut mereu că pauzele reprezintă o pierdere de vreme, un impediment în calea evoluției. Însă viața mi-a demonstrat exact contrariul: că sunt parte integrantă din procesul de dezvoltare. Dar asta-i o altă discuție.

Acum, nu pot să stau chiar toată ziua la soare, așa că m-am gândit să vin către tine cu un nou subiect care merită atenția noastră, a artiștilor: starea de flux.

Ți s-a întâmplat vreodată să spui: „Am cântat bine pentru că am avut o zi bună”? Dacă da, înseamnă că ai reușit să accesezi o astfel de stare fără să-ți fi dat seama.

Dar hai să le luăm pe rând.

Ce este starea de flux?

Starea de flux este o stare optimă de conștiință în care o persoană este complet absorbită într-o activitate. În această stare, timpul se dilată, acțiunea curge de la sine, iar persoana trăiește o armonie perfectă între provocarea activității și propriile abilități.

Mihály Csíkszentmihályi, în cartea sa Flux: Psihologia fericirii, explică:

„Fluxul este acea stare în care oamenii sunt atât de implicați într-o activitate, încât nimic altceva nu mai pare să conteze; experiența în sine este atât de plăcută, încât oamenii o fac chiar cu prețul unor sacrificii mari, doar pentru a o trăi din nou.”

Chiar dacă ești artist consacrat, elev sau student, ori încă ești în perioada copilăriei, îți garantez că ai avut deja multe momente în care ai experimentat această stare.

Ea poate să apară în mijlocul activităților care îți plac cel mai mult: de la un joc, o drumeție, un film, cititul unei cărți, ascultatul muzicii, dansul, practica meditației sau a rugăciunii, până la gătit, tăiatul lemnelor sau culesul legumelor din grădină.

Cum apare?

În primul rând este necesar ca acțiunea pe care o intreprinzi să fie suficient de provocatoare, dar în același timp să nu depășească cu mult competențele tale. Cu alte cuvinte, să fii suficient de bine pregătit.

Să luăm niște exemple concrete din muzică.

Cu siguranță ai întâlnit artiști, performeri, care sunt transfigurați în momentele în care se află pe scenă. Dirijori, cântăreți, interpreți sau balerini care, din exterior, par că sunt într-un fel de transă,  complet absorbiți de intensitatea momentului creativ.

Li se întâmplă asta și scriitorilor sau compozitorilor. În momentul în care scriu, sunt 100% imersați în povestea lor, indiferent de ce se întâmplă în jur.

Starea apare atunci când intri complet în povestea pe care o spui.

Ce se întâmplă în timpul stării de flux?

Starea de flux e magică.

Odată ce ai descoperit-o, e ca un drog, vrei să repeți experiența la nesfârșit. De aceea se întâmplă deseori ca artiștii să-și dorească ca un concert să nu se mai termine.

Când ești acolo, totul se transformă. Ești concentrat pe un singur lucru, trăiești prezentul complet, nu există nimic în exterior care să-ți perturbe atenția.

E acel moment când nu mai ești în rațional, ești doar un canal prin care sunetele curg. Ești complet absorbit de plăcerea procesului încât nu te mai interesează rezultatul final. 

De ce avem nevoie de această stare în momentul creației?

Pentru că, în acele momente, ești complet detașat de… tine 🙂

În starea aceea nu mai compui ca să demonstrezi ceva; instrumentul sau vocea devin doar o prelungire a ceva ce trebuie scos din interiorul tău; cuvintele se scriu aproape singure.

Cred că asta este de fapt miza: să nu mai faci ca „să iasă bine”, ci „pentru că nu poți altfel”.

Cum putem să o accesăm?

Câteodată „se întâmplă”, dar putem cultiva contextul potrivit prin:

• Eliminarea distragerilor: telefonul, presiunea perfecțiunii.
• Atenție deplină: intenția clară de a fi complet imersat în activitatea artistică.
• Ritualuri de accesare: o rutină de încălzire, o stare de liniște, conectarea la starea muzicii înainte de a urca pe scenă, recitirea ultimului capitol pentru a reintra în poveste, cântatul la pian sau din memorie a ce ai compus cu o seară înainte sau pur și simplu reconectarea cu emoția pe care vrei să o transmiți.
• Repetiție: cu cât reușești să accesezi mai des această stare, cu atât mai ușor o vei recunoaște și intra în ea.

Ce beneficii are?

În flux învățăm mai repede, ne descoperim și ne conectăm mai profund cu interiorul nostru.

Este una dintre puținele stări în care trăim cu adevărat intens, fără să ne consumăm. Aduce sens, bucurie, energie și vitalitate.

Ne amintește că arta nu se înfăptuiește doar cu degete, mâini, auz sau văz, ci cu întreaga ființă.

Îmi aduc aminte de multe astfel de momente, unul dintre ele fiind acesta:

Aveam o audiție la filarmonică, pentru a cânta ca solist cu orchestra noastră.

Țin minte și acum: am intrat pe scenă cu gândul de a dărui și nu m-a interesat rezultatul, ci doar plăcerea de a cânta pentru ceilalți. Când am cântat, eram una cu muzica, nu exista niciun fel de distincție între noi doi, eram aceeași entitate. Nu mai eram un muzician. Eram muzica.

Îmi doresc din tot sufletul să ai cât mai multe astfel de experiențe, pentru că într-adevăr sunt o binecuvântare și unul dintre motivele pentru care chiar se merită să faci artă.

Dar nu e vorba doar despre artiști aici pentru că starea de flux poate fi accesată și de către un programator, doctor, astronaut sau inginer.

Tu ce părere ai despre starea de flux?

Sunt curios de momentele și formele în care tu ai experimentat-o.

Îți propun și un mic exercițiu: încearcă să observi săptămâna asta sau în perioada următoare un moment în care simți că nu mai ești tu, ci doar muzica. Scrie ce simți, notează senzațiile și încearcă să îți dai seama pașii pe care i-ai făcut ca să ajungi acolo.

Cine știe ce descoperi? Experimentează! 

Poate că, în esență, așa cum am mai spus-o de câteva ori, adevărata artă începe atunci când eul este redus la tăcere.

Duminică plăcută,

Aurelian