Dragă cititorule, 

Mă bucur să fim din nou împreună la o nouă experiență ClassicalMindset!

Poate că te întrebi de ce numesc aceste articole „experiențe”… 

Pentru că nu vreau să fie doar o simplă lectură pe care o uiți a doua zi. Consider că învățarea reală are loc atunci când devine o experiență trăită, nu doar un transfer de informație. Experiențele sunt mai intense, mai profunde, mai memorabile. Ele implică emoție, iar emoția este cheia care fixează învățarea în conștiința noastră. 

Și de aceea sper că aceste articole sunt niște experiențe pentru tine, la fel cum le simt și eu, în interiorul meu.

Dar hai să revenim la subiectul de astăzi.

Întotdeauna mi-a plăcut să fac conexiuni între ceea ce fac și lumea din jurul meu. Să văd dincolo de suprafață, să creez punți între idei, uneori aparent fără legătură.

De aceea chiar și cele mai abstracte concepte din muzică am reușit cumva să spun despre ele: „așa-i și-n viața noastră.” Cred cu tărie că noi oamenii trăim într-o interconectivitate puternică chiar și atunci când avem activități diametral opuse.

Și astfel, petrecându-mi o bună parte din viață observând comportamentul și atitudinea dirijorilor care s-au perindat prin fața mea, am ajuns la concluzia că ei sunt o expresie a leadershipului din zilele noastre.

Nu vreau să intru în polemici, dar un lucru este cert: trăim într-o societate cu un mare deficit de lideri autentici. Din postura de orchestrant, vreau să îți ofer câteva observații despre ce face un dirijor să fie respectat și eficient. Vei vedea că analogiile cu societatea sunt evidente, pentru că orchestra este un microcosmos al lumii în care trăim, iar dirijorul – conducătorul ei.

Dacă în trecut dirijorul era o autoritate de necontestat, impunându-se prin frică și abuz de putere, astăzi lucrurile s-au mai schimbat. „Tiranii” din muzică sunt din ce în ce mai rari, dar nu au dispărut complet. Unii cred încă într-un leadership bazat pe frică pentru că, până la urmă, așa am fost crescuți. Modelul nostru despre lume a fost învățat ca un răspuns la frică și atunci inconștient, răspundem cu obediență la autoritatea care se impune prin crearea fricii.

Dar hai să-ți spun cum se vede din papucii orchestrantului.

De ce are nevoie un instrumentist de la un dirijor?

1. Umanitate. În numele artei, unii dirijori își permit să fie lipsiți de respect. Dar muzica nu este deasupra umanității. Din contră, ne invită la empatie, la acceptare, la conectare.
2. Respect și incluziune. Un instrumentist are nevoie să se simtă parte din organismul artistic. Dirijorul nu este un dictator, iar orchestra nu este o masă de subalterni. Suntem o echipă, creăm artă împreună.
3. Claritate. Atât în mișcările dirijorale, cât și în viziunea artistică. Un dirijor trebuie să explice nu doar ce vrea, ci și de ce vrea acel lucru. Fără claritate, orchestra devine nesigură.
4. Adaptabilitate. Fiecare orchestră are personalitatea ei. Unii dirijori tratează toate orchestrele la fel, fără să se adapteze specificului fiecăreia. Rezultatul? Frustrări, rigiditate, lipsă de conexiune.
5. Inteligență emoțională. Un dirijor trebuie să fie un fin psiholog. Să detensioneze momentele dificile, să creeze un mediu sigur pentru exprimare artistică. Un instrumentist dă tot ce are mai bun atunci când se simte în siguranță.
6. Managementul energiei colective. O repetiție trebuie gestionată inteligent. Dirijorul trebuie să simtă când orchestra e la capătul puterilor, când are nevoie de o pauză sau de un impuls nou de energie.
7. Echilibrul dintre spirit și rațiune. Un dirijor trebuie să fie ancorat atât în emoție, cât și în luciditate. Prea multă rigiditate distruge arta, dar prea mult entuziasm fără structură duce la haos.
8. Inspirație. O orchestră are nevoie de un lider în care să creadă, de cineva care să emane siguranță, viziune și pasiune. Fără asta, totul devine mecanic.

Ei bine, „așa-i și-n viață” :)) Un lider autentic va avea bifate cele mai multe dintre aceste trăsături.

Concluzie

Arta ne ajută să ducem o viață spirituală împăcată, dar nu este separată de realitatea zilnică. De aceea, te invit să observi conexiunile subtile dintre ceea ce trăim zi de zi și ceea ce înseamnă arta. Pentru mine, această perspectivă a schimbat modul în care văd lumea.

Voi reveni curând cu un articol despre relația dintre muzică și conexiunile umane.

Până atunci, îți mulțumesc pentru atenție și pentru receptivitate.

O duminică frumoasă în continuare,

Aurelian