Dragă cititorule,

Bine te-am regăsit la o nouă experiență ClassicalMindset!

Astăzi vreau să vorbim despre pregătirea pentru un concert, nu din perspectiva conținutului artistic, ci a ritualurilor de dinaintea momentului de scenă.

Prima dată când am urcat pe scenă aveam doar șapte ani. De atunci, au trecut peste trei decenii, timp în care am trăit nenumărate experiențe, de la confortul concertelor de „acasă” până la provocările deplasărilor, unde a trebuit să găsesc mereu soluții optime.

Suntem oameni. Fiecare dintre noi gândește, simte și reacționează diferit, chiar și în situații asemănătoare. Nu vreau să impun o viziune rigidă, ci să îți ofer concluziile la care am ajuns în decursul acestor ani, iar tu vei alege, vei testa și vei aplica ceea ce rezonează cu tine.

Revenind la parcursul meu, părinții mei au avut inspirația să ne ofere mie și surorii mele oportunitatea de a practica atât muzica, cât și sportul. Eu am început cu acordeonul și tenisul de câmp, până când, în clasa a cincea, a trebuit să aleg dintre cele două. Iar dacă citești aceste rânduri, știi deja foarte bine ce am ales :))

Făcând parte din tabere diferite am învățat câte puțin din specificul fiecăreia. Sportul m-a învățat disciplina și perseverența, tradusă oarecum într-un soi de rigiditate, iar muzica opusul: visarea, spontaneitatea, libertatea, adică o oarecare flexibilitate.

Mai târziu mi-am dat seama că excelența nu se află într-o extremă sau alta, ci într-un echilibru fluid între cele două.

La fel e și în viață: ai nevoie de principii solide care să te ghideze, să fie ca o stâncă, de neclintit, dar și de flexibilitatea de a te adapta precum curgerea apei unui râu de munte. Prea multă rigiditate te poate bloca, iar prea multă flexibilitate te poate face vulnerabil la extrem. Călătoria către performanță înseamnă să navighezi inteligent între aceste două forțe.

Așa că, bazându-mă pe această filozofie, mi-am creat propriile ritualuri de dinainte de concert. Unele sunt de neclintit, parte din „stânca” mea interioară, în timp ce altele pot fi ajustate în funcție de context – asemenea apei care curge 🙂 

Și poate că o să te întrebi: „Ce legătură au aceste ritualuri cu prestația artistică?”

Ei bine, au o legătură fundamentală. Să-ți dau un exemplu.

Eram în primul an de masterat și urma să susțin un concert important la București alături de trioul Axis Mundi. Ne pregătisem temeinic sub îndrumarea atentă a doamnei profesoare Vera Negreanu. Era un concert televizat, cu un program extrem de dificil: Povestea soldatului de Stravinski, Trio de Haciaturian și Contrastele de Bartók. Tatăl meu a venit să ne asculte și, generos cum obișnuia, nu a venit cu mâna goală, ci cu desaga plină cu sarmale făcute de mama mea. Le-am mâncat cu poftă, chiar înainte de concert, fără să mă gândesc la consecințe. Rezultatul? Când am ajuns la sala de concert transpiram, aveam frisoane, tremuram, îmi era greață. Din fericire, am fost suficient de inspirat să merg la toaletă înainte de a urca pe scenă, altfel aș fi ajuns cu siguranță în videourile acelea cu milioane de vizualizări :))

Ce am învățat? Și nu doar din pățania asta… Că nu pot controla publicul, acustica, volatilitatea momentului de scenă sau imprevizibilul unui concert, dar pot să controlez cum mă pregătesc pentru el.

Și cum pot să fac asta când sunt atât de multe situații imprevizibile? 

Simplu. Printr-o navigare subtilă între stâncă și apă. 

Uite câteva reguli pe care le urmez mereu:

• Alimentație: evit mâncărurile grele și experimentele culinare în ziua concertului. Meniul meu preferat chiar înainte de concert: sandviș cu guacamole și tofu (nenegociabil).
• Somn: chiar dacă sunt în deplasare încerc pe cât posibil să dorm înainte de concert. Mă simt mult mai revigorat și „în formă” dacă fac asta. Dar și aici sunt niște condiții: nu dorm mai mult de o oră și jumătate cu cel mult două ore înainte de concert. Adică, dacă concertul este la ora 19, voi dormi cel mult până la ora 17 (parțial negociabil).
• Haine: Aleg cele mai comode ținute, inclusiv pantofii. Disconfortul vestimentar afectează concentrarea (nenegociabil).
• Studiu: în ziua concertului, reduc studiul intens și las creierul să se pregătească. Nu o să am randament foarte bun dacă „îngraș porcul în ajun” (parțial negociabil, în funcție de context).
• Introspecție: dau la o parte zgomotul și mă reconectez cu interiorul meu. Îmi aliniez starea emoțională interioară cu starea emoțională pe care o înfățișează muzica ce urmează să o interpretez (nenegociabil).
• Efort: evit activitățile obositoare, care îmi consumă resursele de energie, în ziua concertului (parțial negociabil).
• Ancore emoționale: obiecte sau gânduri care mă ajută să rămân concentrat (nenegociabil).
• Reglare emoțională: mă conectez la „de ce-ul” meu personal pentru a da totul pe scenă (nenegociabil).
• Fără stimulente: nu apelez la medicamente sau substanțe pentru a reduce stresul. Pe termen lung, afectează sănătatea, performanța și relația autentică cu muzica (nenegociabil).
• Bucuria concertului: las grijile cotidiene în culise și aduc pe scenă doar entuziasmul momentului.

Adevărul este că fiecare artist are propriile sale ritualuri, conștiente sau nu. 

Sunt curios, tu ce faci înainte de un eveniment artistic important?

Aștept cu nerăbdare să discutăm în comentarii.

O duminică frumoasă,

Aurelian