Dragă cititorule,

În sfârșit sunt din nou alături de tine, împreună, la o nouă experiență ClassicalMindset.

După o perioadă plină de deplasări și activități care m-au ținut departe de scris, revin cu forțe proaspete și cu un subiect esențial pentru oricine își dorește să atingă excelența: capacitatea de a ne concentra asupra unei singure activități.

Trăim într-o lume a fragmentării atenției. Suntem bombardați constant cu informații, iar mintea noastră e mereu în mai multe locuri simultan. Această dispersare nu doar că ne afectează productivitatea, ci și calitatea efortului nostru artistic. Iar eu cred că aici se află una dintre marile provocări ale timpului nostru: cum să ne recâștigăm puterea de a fi prezenți cu adevărat în timpul creației și a studiului.

Așa cum deja bine știi, sunt un cititor împătimit. Citesc nu doar din plăcere, ci și pentru a înțelege mai bine oamenii și lumea. Cred că influența cărților asupra noastră este mult mai profundă decât ne dăm seama și că lectura este un instrument puternic pentru dezvoltarea atenției și a răbdării. Nu este o coincidență faptul că în țările cu un nivel ridicat de trai, lectura este o practică obișnuită. Și mă bucur să văd din ce în ce mai mulți oameni descoperind frumusețea și înțelepciunea pe care cărțile le oferă.

Tocmai din dorința de a împărtăși această pasiune, de mai bine de un an și jumătate coordonez un club de carte cu studenții mei. În fiecare lună propun o carte pe care o citim, iar mai apoi ne întâlnim și o discutăm. Luna aceasta a venit rândul „Alchimistului” lui Paulo Coelho, iar în paginile sale am găsit un fragment care mi se pare esențial pentru tema de astăzi:

„Dar cămilarul nu părea prea impresionat de amenințarea războiului.

– Sunt în viață, îi spuse flăcăului, în timp ce mânca o farfurie de curmale în noaptea fără focuri și fără lună. Când mănânc, nu fac nimic altceva decât să mănânc. Dacă merg, doar atât voi face, voi umbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decât prezentul și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit.”

Aceasta este esența: prezența totală în ceea ce facem. Dar cât de greu ne este astăzi să rămânem în prezent! Revoluția digitală ne-a transformat atenția într-o resursă împărțită între notificări, e-mailuri, mesaje și feed-uri nesfârșite.

Țin minte, în liceu, intram în sala de studiu și doar acolo îmi era atenția, iar când făceam o pauză, eram doar eu cu gândurile mele. Ce curaj! Acum, după douăzeci de ani a ajuns o corvoadă să-ți auzi gândurile. Repede le anesteziem cu un scroll de câteva minute care se transformă în zeci de minute.

Însă, dacă ne uităm la înaintașii noștri, observăm că operele remarcabile nu au apărut din multitasking, și o minte împrăștiată în toate părțile, ci dintr-o concentrare profundă asupra unei singure activități.

Van Gogh mergea să picteze pe dealuri de dimineața până seara, Michelangelo petrecea luni întregi doar alegând marmura perfectă, iar compozitori precum Mozart, Bach sau Mahler își protejau timpul dedicat creației. Mahler, de exemplu, își petrecea verile pe malul lacului Attersee, departe de zgomotul lumii, conectat doar la muzica sa. Multe evenimente se petreceau și atunci în toată lumea doar că ei nu avea acces la ele și astfel, puteau să se concentreze pe un singur lucru: creația. 

Și acum, poate te întrebi: „Cum să rămân concentrat când sunt atâtea lucruri care cer atenția mea?”

Sunt de acord că lumea de azi este diferită, dar asta nu înseamnă că nu putem crea un spațiu în care atenția noastră să fie direcționată către un singur lucru. Cal Newport, în cartea sa „Deep Work”, explică conceptul de lucru profund – o muncă neîntreruptă, realizată cu maximă concentrare. Cu pași mici, fiecare dintre noi poate cultiva această abilitate.

Ce fac eu?

• Îmi stabilesc intervale clare de timp în care elimin distragerile: îmi opresc notificările, pun telefonul deoparte și mă dedic 100% activității mele.
• Până să ajung la sesiuni de o oră sau două ore, am început cu sesiuni scurte de 10-15 minute de lucru profund și am crescut treptat durata.
• Când scriu sau compun, sunt doar acolo – fără telefon, fără întreruperi, fără zgomot exterior.
• Îmi planific momentele pentru social media, astfel încât să nu devină o distragere constantă.
• În pauzele de la studiu, evit să-mi anesteziez mintea cu scrolling și încerc să fiu pur și simplu prezent cu gândurile mele.

În concluzie, prin acest articol vreau să-ți reamintesc importanța de a onora fiecare activitate pe care o faci, mai ales cele care te duc spre măiestrie. Să delimităm clar timpul dedicat dezvoltării noastre artistice de cel social. Doar așa putem crește cu adevărat.

Tu cum reușești să-ți păstrezi atenția în prezent? Ai metode care te ajută să te concentrezi?

Hai să discutăm în comentarii!

O duminică inspirată,

Aurelian